Știm cu toții că sănătatea este baza oricărei fericiri și prosperități. Cel mai important lucru pe care îl putem face pentru sănătatea noastră este să ne activăm și să ne păstrăm capacitatea organismului de a se vindeca și recupera singur, eliminând eventualele perturbări ale funcționării lui firești.
Acest fenomen de recuperare se va produce negreșit, dacă organismul nu a suferit deja vătămări ireparabile. O cheie extrem de importantă pentru menținerea organismului într-o stare optimă de sănătate, dar și pentru vindecarea lui, este și echilibrul dintre sistemului nervos simpatic și cel parasimpatic – acesta din urmă fiind responsabil cu activarea sistemului imunitar și cu stoparea proceselor de inflamație și degradare.
Analogic vorbind, organismul nostru funcționează asemeni unui automobil, care are o pedală de accelerație și una de frână, ambele fiind absolut indispensabile în procesul deplasării pe şosea. În mod similar, sistemul nervos vegetativ putem spune că are două astfel de „pedale”. „Pedala de accelerație” reprezintă, în această analogie, sistemul nervos simpatic, iar „pedala de frână” reprezintă sistemul nervos parasimpatic.
În această analogie, ideea de ”frână” poate trezi idei preconcepute de genul ”cui îi place să frâneze” sau ”Viața e prea scurtă ca să pierzi vremea”. Este exact capcana în care cad mulți șoferi, care ajung la capătul drumului extenuați (dacă ajung…) și fără să fi savurat nimic din peisaj, fără să fi oprit ca să se relaxeze și doar cu mândria că au avut ceva viteză și i-au depășit pe alții. La fel ca și în tot ce înseamnă Viață, călătoria este la fel de importantă sau chiar mult mai importantă decât destinația.
Activarea sistemului simpatic, care presupune o acțiune de tipul „Luptă sau fugi!”, ne ajută să mobilizăm resurse, să accelerăm automat pentru a evita pericolul perceput, oferindu-ne instant un surplus de energie. Starea parasimpatică însă declanșează o acțiune complexă de tipul „Odihnește-te, digeră și vindecă-te!”, de aceea încetinește ritmurile organismului și îl comută pe un răspuns care ne calmează și ne permite recuperarea după ce pericolul a trecut.
Cele două „pedale” nu pot funcționa însă concomitent, așa încât, atunci când una este pornită, cealaltă trebuie oprită. De exemplu, parasimpaticul pornește digestia, dar când apare un pericol sau ne simțim neliniștiți, este activat simpaticul, care oprește de urgență digestia, metabolismul și chiar unele funcții ale sistemului imunitar pentru a direcționa toate resursele și energia necesară mobilizării pentru depășirea pericolului. Dacă suntem mai mereu neliniștiți, agitați, ne simțim permanent în pericol sau suntem prea-ocupați, putem înțelege ușor de ce apar problemele de sănătate, lipsa de energie, depresiile.
Starea de predominanță simpatică a sistemului nervos autonom
- activează rapid răspunsul de luptă sau fugă și declanșează eliberarea hormonilor de stres: noradrenalina, adrenalina și cortizolul
- pulsul, tensiunea arterială, dar și glicemia, trigliceridele, coagularea cresc,
- sângele este direcționat de la organele interne înspre membre, pregătindu-ne să luptăm sau să fugim,
- ritmul respirației crește pentru a transporta mai rapid nutrienții și oxigenul către celule,
- mușchii se încordează, iar vasele de sânge de la extremități se contractă,
- pupilele se dilata, pentru a creşte acuitatea vizuală,
- diminuează toate funcțiile care nu sunt esențiale pentru supraviețuire, in primul rând digestia, dar incluzând și toate procesele de vindecare și recuperare ce țin de sistemul imunitar.
DE REŢINUT: Diminuarea activității sistemului imunitar pentru intervale prea lungi de timp, afectează metabolismul și diferitele organe sau funcții importante ale acestora, permite virușilor și bacteriilor dăunătoare să se dezvolte in exces, contribuind chiar la proliferarea celulelor nesănătoase, cum ar fi celulele canceroase, sau poate declanșa crize sau boli autoimune.
Starea de predominanță parasimpatică a sistemului nervos autonom
- este asociată cu relaxarea, odihna, senzația de siguranță și in general, de ”bine”.
- readuce organismul în echilibru prin eliberarea neurotransmițătorului acetilcolină, care ajută la reglarea excitării simpatice necesare după ce pericolul a trecut,
- reduce ritmul cardiac,
- reduce ritmul respiraţiei,
- reduce glicemia şi colesterolul,
- reduce tensiunea musculară,
- stimulează redobîndirea stării de calm după perioada de stres şi anxietate,
- stimulează regenerarea, refacerea rezervelor de energie la nivelul mitocondriilor
- activează procesele de vindecare și întreținere a sănătății la nivelul tuturor sistemelor organismului – digestia, dezintoxicarea, activitățile imune, regenerarea țesuturilor si a rezervelor organismului.
DE REŢINUT: nu ne putem regenera și vindeca decât în starea de predominanță parasimpatică, (care trebuie să fie proporțională cu durata și intensitatea stărilor de stres). Stările de boală arată necesitatea și urgența activării predominant parasimpatice până la dispariția simptomelor (și chiar și în perioada de convalescență care este normală după aceea).
După cum știm de la lecțiile de fizică, echilibrul poate fi de tip instabil, stabil sau indiferent. Cu toții tindem să căutăm zona de echilibru stabil sau de confort, unde nimic să nu ne mai deranjeze, dar indiferența nu poate să dureze – decât până la primul hop. Totuși Viața are alte planuri pentru noi și ne va oferi permanent ocazii și impulsuri să nu ne oprim, să nu stagnăm. Una din lecțiile Vieții este să învățăm să ne păstrăm echilibrul în orice situații.
Viaţa este ca mersul pe bicicletă. Ca să îţi menţii echilibrul trebuie să te mişti în permanenţă.
albert Einstein