Cele 3 faze ale abordării stresului

Care este problema?

După cum a definit și Dr. Hans Selye, problema nu este stresul, ci modul în care noi și corpul nostru reacționăm la stres. Nu este reacția noastră cea care ne deranjează, ne încurcă și pe care am vrea să o evităm.?

În situațiile tensionate, așa numite ”stresante”, de la care vine și termenul și întreaga filozofie creată în jurul stresului, există întotdeauna doi poli: stresatul și stresorul.

Așa cum spunea Socrate, dacă vrem să avem o abordare înțeleaptă, este necesar sa definim termenii, situația, să ne clarificăm perspectiva:

  • Cine este stresat aici? De obicei, raspunsul este EU. Dar nu EU pur și simplu, ca ființă, ci EU cu toate așteptările mele, părerile mele, dorințele si fricile mele.
  • Cine este stresorul meu? Primele răspunsuri vin in avalanșă, aproape de neoprit, precum relele din cutia Pandorei: El, Ea, Alții, Situația – uite ce a făcut, cum a putut, uite ce s-a întâmplat, așa ceva nu suport, nu e normal, nu e acceptabil, nu trebuia să se întâmple… și altele pe aceeași Temă.
  • Care este Tema care creează tensiunea dramatică? Viața sau Realitatea tocmai ne-a făcut o surpriză care nu ne place. Sau pentru care nu eram suficient de… pregătiți? Ca la școalâ – vine profa’ și ne strică starea… cică ”scoateți o foaie de hârtie!”

”Dacă stoarcem o portocală, tot ce vom obține este doar sucul care era deja înăuntru”

Dr. Wayne Dyer

Care este soluția?

În primul rând putem să o întrebăm pe profa’ ce vrea de la noi? Sau acum, că e mai multă democrație (demos-kratos=puterea poporului) îi spunem Noi… ce vrem de la Ea! Enter… Nu ne ascultă? Stres.

Se pare ca soluția prin care noi comandăm Vieții ce să ne aducă nu e viabilă, nu merge ca pe Internet…

Mai concret și la obiect, pentru a avea un răspuns cât mai bun la stres, este necesar:

  1. să fim cât mai pregătiți înainte de orice situație (dar mai ales când știm că vine… poate chiar zilnic). Să avem grijă de corpul nostru, de energia noastră, de intențiile noastre, de mintea și de conștiința noastră. Să nu venim la școala vieții, în fiecare dimineață, deja obosiți, nervoși, frustrați, anxioși sau chiar depresivi. Știți vreun profesor care dă teste ușoare doar pentru că elevii au tras o beție azi-noapte?
  2. să fim atenți când vine testul, să avem metodele și instrumentele de lucru pregătite, să ne concentrăm și să ne propunem să dăm ce avem mai bun. Aici este important să fim conștienți când apar tendințele iraționale de gen luptă sau fugi, deoarece acestea sunt primele care ne fură atenția și ne afectează capacitățile umane (inclusiv cele raționale!). Vom vorbi mai pe larg despre aceste momente critice.
  3. după test este absolut necesară o pauză în care să ne odihnim și să ne regenerăm cât mai eficient, eventual să tragem concluziile și să ne propunem ce vom face mai bine data viitoare. Pauză nu înseamnă neapărat „pauza mare, plec acasă sau chiar am nevoie de o vacanță să uit tot”… unii chiar își dau demisia la prima neplăcere. Există moduri în care ne putem regenera rapid si eficient – nu avem întotdeauna nevoie de ”minim 8-9 ore de somn” și nici de o cafea, o tigară sau o prăjitură.

„Singurul eșec adevărat este când abandonăm. Succesul (și în cazul reducerii stresului…) vine doar când facem CE trebuie, CÂT trebuie și mai ales, CUM trebuie”.

Un comentariu

  1. Singurul eșec adevărat este când abandonăm.

    Mi-am permis sa parafrazez (nu sa plagiez), fiinca este impresionant de profund, corect si adevarat.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *