Regula generală
Cum să transformăm Distresul (stresul care ne distruge, ne distrage de la propria Viață, încet și aparent inexorabil) în Eustres – stresul asumat și acceptat, care ne trezește capacitățile și ne conectează din ce în ce mai mult și mai profund… la noi înșine, la Eul nostru adevărat?
- În primul rând să înțelegem că nu putem lupta cu ceva care ”nu există”, care nu este acceptat și observat cu… Atenție. Deci să ne punem stresul sub observație, ca niște savanți ai propriei Vieți.
- Apoi să acceptăm și să integrăm orice situație și orice reacție (a noastră sau a altora) ca parte din Viață, ca ”normalitate”. Să nu ne stresăm ”că suntem stresați”.
- Să ne focalizăm pe găsirea de soluții mai mult decât pe problemă (90% / 10% recomandă Anthony J. D”Angelo ). Doar dacă le vom căuta, vom descoperi cu uimire că avem chiar foarte multe posibilități sau opțiuni care ne pot ajuta, nu doar pentru moment (necesar poate exact ca sa înățăm ceva nou), dar și pentru viitor.
Prima fază înseamnă ”să fim pe fază”
Adică să fim din ce în ce mai pregătiți să facem față oricând stresurilor mai mici sau mai mari. Să nu ajungem să fim în fiecare zi și încă de dimineață ca un pahar plin de griji, la care orice picătură riscă să dea pe afară.
Deci cum putem să golim periodic paharul, să ne asigurăm o toleranță, o rezervă de disponibilitate pentru ”ce o fi și pentru noi”?
Un prieten IT-st mi-a dat o idee valoroasă: la întrebarea ”Cum se face că pică chiar și cele mai puternice servere?” răspunsul a fost că există niște programe-viruși care generează atât de multe solicitări încât serverele, chiar și pentru termen foarte scurt, își opresc firewall-urile…Și apoi alți viruși intră nestingheriți prin server și fac cam ce vor.
Vi se pare cunoscut scenariul prin analogie cu stresul care face să cadă sistemul parasimpatic, adică inclusiv sistemul imunitar și astfel permite virușilor biologici să își facă de cap în organism?
Cam la fel funcționează și creierul uman – dacă primește prea multe solicitări, oprește sistemele de protecție/ imunitate și cele de întreținere (parasimpatic).
Solicitările pot fi multe și mărunte (prin distribuirea, fragmentarea și multiplexarea Atenției) sau prea mari prin repetare și amplificare (vezi Cercul vicios).
De asemeni, solicitările pot veni de la programe rulate ”la comandă” – pentru a face față unor situații ocazionale în care ne dăm totuși seama ca suntem stresați – stres conștient, dar cele mai multe resurse sunt deseori consumate, tot ca în cazul calculatoarelor, de programele care rulează în background/ subconștient – acesta este stresul inconștient sau mai bine zis neconștientizat. Aceste programe ne definesc chiar ”personalitatea” și de aceea sunt greu de identificat, modificat sau eliminat.
”Cel mai important lucru pentru oameni este să fie consecvenți cu ei înșiși, chiar și când greșesc” a descoperit Anthony Robbins.
Primum non nocere
Nu-i așa că nu ar fi nimic mai ”normal” decât să evităm factorii de stres inutili?. Știți bancul cu iepurașul care era pe lista ursului? Uneori chiar este suficient și posibil să ștergem factori de stres de pe listă. Dar întâi trebuie să ne uităm pe listă…
Ceea ce puțini dintre noi conștientizăm este cu cât de mult stres inutil ne încărcăm serverul/ creierul. V-ați gândit vreodată cu ce este ocupat creierul nostru chiar și când nu suntem în situații dificile?
- Unii spun că, deocamdată, pentru funcțiile vitale și gândire utilizăm maxim 5% din capacitatea creierului. Restul poate fi pentru capacități paranormale netrezite încă…
- Alții mai spun că dacă s-ar construi un computer care să asigure ”doar” funcțiile vitale pe care le controlează și le procesează în timp real creierul uman, acesta ar trebui să aibă mărimea planetei Pământ.
- Creierul primește și procesează (chiar și în somn…) informațiile de la cele 5 simțuri: văz, auz, miros, gust și tactil, la care se adaugă simțul echilibrului și chiar senzorii de mișcare – proprioceptori. La acestea se adaugă informațiile primite permanent de la senzori interni prezenți în tot corpul: chemoceptori, termoceptori, nociceptori și alții, care transmit informații esențiale despre starea de sănătate a fiecărei părți, oricât de mici, a organismului.
Și noi considerăm că cel mai important este să dăm de lucru în plus creierului cu știri alarmante, cu situații ”interesante” de tot felul, cu amintiri sau scenarii fataliste reluate iar și iar, amplificate de imaginație și de abilitatea de a adăuga efecte speciale, dramatice, mai ceva ca la Hollywood? Dacă ne lasă memoria sau imaginația catastrofică proprie, credem că ne ajută smartphone-ul, televizorul sau calculatorul?
Toate acestea în timp ce ne umplem senzorii interni de fum, alcool, sau alte substanțe toxice și combinații alimentare greu de digerat. Dacă tot suntem stresați și digestia, metabolismul, detoxifierea, imunitatea sunt paralizate de emoții intense, de frustrare, mânie, frică, de ce nu…?
Și dacă tot i-am dat de lucru de ne-am încins serverul principal, de ce să nu îl ajutăm cu niște benzină (zahăr) și ceva overclocking (cofeină și alte excitante)? Ce riscăm? Nu-i nimic, ne dă doctorul niște pastile cu efecte adverse de rămâne ficatul fără funcție și sigur putem să o luăm de la capăt a doua zi…
1. În perioadele de stres inevitabil, este esențial să ne respectăm resursele și capacitățile deja limitate de procesare a informațiilor – să evităm discuțiile animate, știrile alarmante, emisiunile sau filmele dramatice, agresive, violente (care ne-au animat în perioadele de plictiseală…). Este necesar să găsim metode să ne liniștim înainte să dormim și să ne înarmăm cu calm, răbdare și optimism în fiecare dimineață.
2. Reducerea ponderii semnalelor alarmante recepționate prin intermediul simțurilor (prin somn de calitate, muzică relaxantă, lecturi utile, introspecție sau meditație, plimbări în natură, relații armonioase, etc.) ajută creierul să proceseze mult mai eficient urgențele și problemele zilnice.
3. Reducerea solicitărilor inutile ale funcțiilor fiziologice, metabolismului, sistemului imunitar permit corpului să susțină funcțiile creierului în situațiile stresante și până la vârste înaintate. Este esențială ajutarea funcțiilor organismului prin dietă, hidratare, mișcare și odihnă corecte, pentru ca milioanele de senzori din corp să transmită creierului doar semnale de ”aici totul e ok, avem rezervoarele pline și totul e în parametrii optimi”. Doar astfel să ne păstrăm capacitatea de a reacționa mult mai bine la stresurile inevitabile, din viața de zi cu zi.
4. Este greșită ideea ca am putea să ne ”tunăm” corpul sau psihicul deja epuizate cu excitante, dopante sau alte stimulente (cafea, alcool, țigări, energy drinks, excese de proteine sau alte alimente pentru oameni ”puternici”). Orice efecte rapide, dar temporare, ale acestora nu sunt decât energie luată pe credit, din viitor, cu consecințe grave, de epuizare a resurselor, inevitabile mai târziu.
5. Nimeni nu a inventat ceva mai puternic decât Viața însăși, trebuie doar să îi facem loc să se manifeste.
”Nu este scump să îți cumperi un televizor (calculator, smartphone, tabletă…n.a.), este scump să te uiți la el (consumând news-food, junk-food, holly-food… n.a.)” Jim Rohn