Nervul Vag – magistrala sistemului nervos parasimpatic

Se poate spune, fără exagerare, că nervul Vag este cheia sănătății noastre, pentru că poate îmbunătăți aproape orice, de la siluetă până la durata de viață. Unii cercetători susțin cu multă îndrăzneală că Nervul Vag, numit și Nervul Pneumogastric sau „nervul auto-întreținerii” organismului, reprezintă chiar „viitorul medicinei”. Iar din perspectiva gestionării stresului este, în mod sigur, și o parte din viitorul psihologiei. Poate undeva, cândva… medicina și psihologia își vor da în sfârșit măna și ne vor trata ca ființe întregi, complete, unice.

Nervul Vag (vagus înseamnă ”rătăcitor” în limba latină) realizează legătura directă dintre organele interne (inimă, plămâni, sistemul digestiv) și creier, funcționând ca un sistem de comunicații bidirecțional:

Inflamațiile cronice sunt asociate întotdeauna cu un tonus redus al nervului Vag.

Inflamația este un răspuns perfect normal și sănătos al sistemului imunitar, care servește pentru protejarea corpului față de ceva nociv, de exemplu infecții, răniri – interne sau externe. După ce și-a îndeplinit scopul, răspunsul inflamator al corpului ar trebui să se oprească. Dacă nu se oprește, devine cronic și în timp va duce la multiple deteriorări ale diferitelor organe sau părți anatomice.

Medicina actuală încă nu și-a stabilit clar poziția față de relația între stările psihice și bolile autoimune (însoțite de inflamații cronice, grave și uneori generalizate), dar dacă corelăm aceste informații care reies chiar din studii și proceduri medicale clasice, nu mai putem evita să înțelegem ceea ce înțelepciunea afirmă din totdeauna: ”Mens sana in corpore sano” nu este un ideal, ci o realitate care funcționează la fel de evident și eficient ca Nervul Vag – în ambele sensuri!

Stimularea nervului Vag

Stimularea nervului Vag activează sistemul nervos parasimpatic, cu efecte benefice asupra organismului: reglează sistemul imunitar; crește producția de acid gastric și de enzime digestive, asigurând digestia și absorția adecvată a nutrienților; scade glicemia și presiunea sanguină; stimulează hormonii stărilor de bine, ca, de exemplu, oxitocina și acetilcolina, care vor ameliora radical starea generală de sănătate și dispoziția psihologică – de unde rezultă marele potential de reglare a dispoziției psihice pe care îl are stimularea armonioasă a nervului Vag. În medicină există chiar protocoale de stimulare electrică a nervului Vag pentru tratarea epilepsiei sau a depresiilor.

Stimularea nervului Vag este o alternativă eficientă (și fără efecte adverse) de tratare a durerii și a inflamațiilor, care în unele cazuri este chiar mai eficientă decât medicamentele analgezice și anti-inflamatorii clasice, mai ales pe termen lung. Unii au dus această teorie încă mai departe, sugerând că nervul Vag se poate „conecta” la celulele stem latente ale corpului, ceea ce implică nu numai faptul că se poate încetini degradarea celulară, ci chiar se poate stimula într-un anume grad regenerarea acesteia. O bună funcționare a nervului Vag încetinește alterarea celulară, reducând efectele îmbătrânirii. Pe scurt, dacă vom învăța să ne ajutăm nervul Vag sa aibă un tonus bun, vom fi, mult mai ușor, în măsură să controlăm și răspunsurile inflamatorii din organism, dar și toate neajunsurile datorate stărilor de stres cronic.

Câteva metode generale de activare și stimulare a nervului vag sunt:

• relaxarea profundă (până la nivelul senzației de greutate ”ca de plumb” la nivelul mușchilor, dar fără pierderea totală a conștiinței și trecerea în somn!). Un fel de semi-adormire placută, caracteristică undelor cerebrale alfa si chiar theta, este o cheie importantă ca să știm că ne reîncărcăm bateriile.
• odihna și starea de mulțumire care apare spontan după un efort util care ne aduce senzația de ”acasă” – ca atunci când ”după mult zbucium în lume, ne întoarcem la noi înșine cu bucuria cu care reîntâlnim un vechi și bun prieten” (Nicolae Iorga). Aceasta presupune să ne acordăm, de fiecare dată, timpul necesar de relaxare între două eforturi…
• toate formele de artă autentică care ne încarcă, ne hrănesc sau ne trezesc emoții benefice puternice (chiar cu ”riscul” unei lacrimi ce trădează o rămășiță a sensibilității și romantismului sub armura zilnică): compasiunea, iubirea, uimirea, recunoștința.
• În general, orice ne impresionează, ne inspiră și ne aduce aminte de naturalul, umanul din noi și mai ales de sufletul nostru – care nu este niciodată caracterizat de prea-ocuparea constantă, obsesiv-egotică de a ne proteja de orice neplăcere sau a învinge în tot si în toate.

Cum se poate verifica tonusul vagal?

Tonusul vagal poate fi măsurat ușor prin urmărirea anumitor procese biologice, cum ar fi: ritmul respirației și ritmul cardiac, unde cerebrale sau analize specifice de sânge. Unul din cei mai ușor și cel mai frecvent utilizați indicatori este variabilitatea ritmului cardiac (HRV).

Sistemele de masură și teoria HRV au fost create si dezvoltate cu peste 25 de ani în urmă de cercetătorii de la Institutul Heartmath și pe acest indicator se bazează, mai mult sau mai puțin simplificat și precis, modernele ceasuri Smart Watch care monitorizeaza stresul.

• Tonusul vagal redus este constatat întotdeauna în tulburări de sănătate ca: ADHD, oboseală cronică, depresie, Alzheimer, obezitate, diabet, colon iritabil, ulcer, hipertensiune, astm, artrita reumatoidă, psoriazis, lupus, scleroză multiplă, cancer, s.a.
• Simptomele premergătoare prin care oricine poate identifica tonusul vagal redus sunt: circulație periferică redusă, voce stridentă, răgușită sau sugrumată, dificultăți de înghițire sau blocarea reflexului faringian (vomitiv), palpitații/ aritmie, hiper sau hipo-tensiune, lipsa secreției acide în stomac și a enzimelor digestive ce duce la balonări, arsuri, diaree sau constipație, postură corporală defectuoasă, abdomen încordat, ticuri sau grimase involuntare, incapacitatea de relaxare profundă, tulburări ale somnului.
• Unele dintre cele mai evidente criterii de verificare a creșterii și revenirii la normal a tonusului vagal sunt: respirația abdominală profundă, relaxată (asemeni bebelușilor sau copiilor care dorm), oftatul, căscatul, însoțite de relaxarea mușchilor feței, încălzirea mâinilor și picioarelor, îndreptarea posturii și tendința spontană de a inspira profund și amplu, cu ”chef de viață”, recolorarea buzelor, revenirea salivației și a… capacității de a zâmbi! Setea (de apă simplă) și pofta de mâncare sănătoasă (spre deosebire de poftele de junk-food sau ”foamea falsă” generată de stres) sunt naturale și ar fi indicat chiar să mâncăm doar în stare predominant parasimpatică.

Teoria polivagală

Corpul uman și anatomia sunt sisteme atât de complexe, încât chiar și cei mai buni cercetători nu pot decât să recunoască că nu înțeleg decât prea puțin. Dar totuși acesta se spune că este chiar începutul înțelepciunii.

Doctorul Stephen W. Porges este autorul Teoriei Polivagale, care avansează la un nou nivel de studiu al Nervului Vag, subliniind diferența dintre cele două căi motorii (eferente), care transmit informația de la creier către organe: ramura Ventrală și ramura Dorsală.

Ramura ventrală sau nervul Vag ventral:

• are fibre nervoase mieliniziate (similare axonilor din creier)
• este conectată la organele de deasupra diafragmei: inimă, plămâni, esofag, timus.
• este asociată Sistemului de Angajare Socială – conectarea empatică care ne ajută să ne simțim bine cu cei dragi.
• permite liniștirea/ reducerea rapidă a activării sistemului nervos simpatic (luptă sau fugi) cât și deblocarea ramurii dorsale a nervului Vag ”înghețate”, uneori chiar la nivel de leșin sau paralizie. Aceasta este, mecanic vorbind, celebra ”frână” pe care o avem cu toții la dispoziție ca să ne oprim din stările de stres.
• Cel mai ușor se poate recunoaște activarea nervului Vag ventral prin senzația de ”căldură in piept”, uneori chiar senzație euforică, de expansiune afectivă, însoțite de relaxare, zâmbet sincer sau chiar o lacrimă, care ne apare spontan și uneori surprinzător, mai ales când suntem (și ne simțim) ascultați, îmbrățișați, mângâiați, sau atinși cu tandrețe.

Înțelegem deci valoarea terapeutică imensă a acestor gesturi, mai ales în relațiile armonioase, sincere, autentice (prin opoziție cu certurile, contrazicerile permanente, închiderea afectivă și izolarea, socializarea superficială sau singurătatea…)?

Ramura dorsală sau nervul Vag dorsal:

• are fibre nervoase nemielinizate
• este conectată la organele de sub diafragmă: ficat, vezica biliară, pancreas, intestine, rinichi, vezica urinară.
• în situațiile de panică poate induce senzația de paralizie sau chiar leșin
• susține homeostazia (starea optimă de sănătate a organismului) – doar când ne simțim în siguranță

Este important de reținut, ca din această perspectivă, ramura ventrală a nervului Vag oprește sistemul simpatic (de alertă), iar ramura dorsală reglează functiile biologice perturbate de starea de alarmă.

Cu alte cuvinte, până când nu ne tratăm și nu ne oprim ”scenarita” din cap, nu putem avea liniște nicăieri în interiorul nostru, nici în cea mai mică celulă.

”Odihnește-te. Doar un câmp care s-a odihnit dă recoltă bogată” _ Ovidiu

https://www.imuno-medica.ro/noutati/Sanatatea-sau-boala-direct-dependente-de-nervul-vag-23

https://www.imuno-medica.ro/noutati/Stimularea-nervului-vag-cheia-sanatatii-noastre-34

https://www.heartmath.com/science/

Dr. Stephen W. Porges – Ghidul teoriei polivagale