Cuvântul „alimentație” vine din limba latină „alimentum”, care înseamnă „hrană” sau „nutriție”. Într-un sens mai extins semnifică orice aport care adaugă o cantitate acolo unde ”ceva” lipsește.
De ce este atât de importantă alimentația în viața noastră?
Primul răspuns este ”ca să supraviețuim!”. Oare?
Dacă ne uităm mai cu atenție ce constatăm? Ne alimentăm doar cu hrana necesară supraviețuirii?
Să pornim de la procesul alimentației cu hrană, acela de a aduce un aport cantitativ de substanțe în organism: lichide de tot felul (nu doar apă), alimente de tot felul, cât mai variate, mai ales ca gust, dar și ca textură, miros, culoare, despre care ”știm” că ne fac bine, mai a-mestecăm și diferite produse nealimentare, iar unii se alimentează chiar din fum… de tutun și nu numai…
Există o doză de adevăr aici, deoarece Serotonina, hormonul mulțumirii, al sațietății, se produce majoritar în sistemul digestiv, cănd avem ”burta plină”. Și la oameni și la animale… Probabil că Natura a pus acest hormon ca un semnalizator că nevoia de hrană este îndeplinită și e timpul pentru somnic… Este un filtru natural care face chiar și animalele carnivore să nu mai atace dacă au stomacul plin.
Dar noi oamenii, suntem departe de a fi mulțumiți, chiar dacă este din ce în ce mai ușor să avem stomacul plin. Veți spune că ”nemulțumirea este motorul progresului”. Da, dar și cauza stresului, a frustrărilor, a dorințelor din ce în ce mai mari (și nu întotdeauna orientate spre progres, spre mai bine), de unde pornesc apoi tragediile, dramele existențiale, luptele pentru supremație cu orice preț și chiar războaiele. Pentru că noi, oamenii mai avem de alimentat ceva, mai avem niște zone înfometate… de emoțiile benefice, de împlinirea aspirațiilor mai subtile ale sufletului, care atunci când lipsesc, generează foamea psihologică manifestată ca ”dorințe”.
De unde pornesc dorințele? Din minte, din gândurile predominante, obsesive care nu ”ne dau pace”? Este clar că ceva esențial ne lipsește, dar ce…?
Și deloc întâmplător, pe fondul acestei senzații de lipsă cronică, suntem ”alimentați”, chiar îndopați fără voia noastră, cu idei, sugestii, cu ”educație” și mai ales cu știri și reclame care toate ne transmit că nu avem destule calorii, nu avem destule proteine, nu avem vitamine, nu avem destui bani, nu avem destule lucruri și în general, ideea subliminală generală este că ”nu avem destulă fericire”. Astfel, chiar fără să ne dăm seama, ne întrebăm continuu: ”Ce ne mai lipsește ca să fim mai fericiți, relaxați, mai puțin stresați?”. Doar că nu căutăm unde trebuie… și oricât acumulăm, tot flămânzi ne trezim.
Nici nu ne mai interesează ce avem deja, pentru ce putem fi re-cunoscători, ci permanentul ”ce ne lipsește?” care ”alimentează” continuu chiar stările de ”luptă sau fugi”, adică stresul.
De ce ne este cu adevărat foame?
Deci ce constatăm că avem nevoie de fapt?
Toți oamenii caută și își doresc același lucru: Energie ca să poată trăi cât mai intens și frecvent Stări cât mai elevate de Conștiință, emoții pozitive, benefice… adică Fericire.
Energia multă nu este garanția Fericirii, dacă nu există Conștiința capabilă să o orienteze spre Fericire! Și nici invers nu se poate – nu putem fi atenți și conștienți dacă abia ne mai ținem pe picioare sau cu ochii deschiși.
Mijloacele prin care fiecare căutăm să ne alimentăm cu Energie și Fericire, încă de la prima secundă a dimineții, sunt diferite… Există însă elemente care nu pot lipsi pentru o Energie și o Fericire cât mai mare și… care să depindă cât mai puțin de ”conjuncturile exterioare”, de așa-numitele ”întâmplări”:
- în primul rând și oricât ar părea de banal – avem nevoie de oxigen. Poate cineva sa contrazică acest fapt? Expresii de genul ”o gură de oxigen” sau ”să ne oxigenăm creierul” sugerează importanța oxigenului pentru supraviețuire. Fără mâncare supraviețuim multe, chiar zeci de zile, fără apă maxim 7-10, dar fără oxigen, doar câteva minute. Atmosfera terestră este un miracol cel puțin la fel de mare ca prezența Vieții pe Terra. Imaginați-vă stratul de doar 16 km care ne separă de vidul cosmic, din care viața este posibilă doar în prima treime față de suprafața planetei. 16 kilometri sunt dintr-o parte in alta a Bucureștiului, îi putem face in 2-3 ore de mers. Dacă i-am face pe verticală, am fi aproape în imponderabilitate? Cine a urcat pe un munte mai înalt de 3-4.000 de metri știe cât de importantă este fiecare respirație. Iar noi, la birou sau acasă nici nu știm dacă respirăm, nici nu ne bucurăm că respirăm, nici nu avem grijă cum respirăm. Respirația este cea mai puternică resursă a Vieții prin care ne putem ”alimenta” cu energie la toate nivelurile ființei (nu doar ale corpului).
- Cine transportă oxigenul, nutrienții, energia la toate celulele? APA. Cine elimină toxinele si resturile metabolice în sistemul de canalizare al organsimului (care este sistemul limfatic și care trebuie să ”curgă” fără a avea o pompă, – cum are sistemul ciculator – inima)? APA.
Știm ca APA susține în mod fundamental Viața și totuși o privim ca pe ceva banal, sărac, fără importanță. Unii încă o numesc cu dispreț ”apă chioară” față de băuturile ”înnobilate”… prin reclame scumpe.
Doar cine a suferit cu adevărat de sete va putea spune valoarea apei cănd o regăsește. Toate, absolut toate procesele din organism sunt susținute de APĂ. Nu de cafea, nu de Coca-Cola, nu de bere sau vin… De APĂ. Cu toții știm că fără APĂ Viața nu este posibilă. Ei și…? - La nivel alimentar, nutrițional sunt multe cercetări care arată corelațiile dintre tipurile de alimente și nevoile fiziologice, dar și psihologice ale omului. Nu există regimuri alimentare de tip panaceu universal, dar există principii alimentare care ne pot orienta alegerile în orice situație, chiar și ca să ne ajute să ne re-echilibrăm și să ne refacem sănătatea – întotdeauna cu ajutorul sistemului nervos parasimatic.
Dacă ne trezim atenția și curiozitatea, vom observa diferențe clare de calitate a energiei și stărilor, chiar influențe radicale asupra stărilor mentale și emoțiilor, ale diferitelor alimente: de la regimurile raw-vegane la ”pomana porcului”, de la dietele simple, bazate mai mult pe nutrienți (enzime, vitamine, minerale asimilabile) la cele de ”petrecere”, bazate mai mult pe amestecuri complexe, calorii, consistență și supra-gătire. Doar testând, experimentănd, vom cunoaște ce avem nevoie, ce ne ajută cu adevărat, inclusiv pentru controlul și diminuarea stărilor de stres.
Cheia de verificare a unui regim alimentar adaptat propriilor necesități, este întotdeauna corelarea nivelului de energie cu stările psihice și emoționale ”alimentate” prin respectiva masă (imediat, dar mai ales pentru urmatoarele ore) sau pentru zile întregi, în cazul regimurilor alimentare de mai lungă durată. Senzațiile de satisfacție de moment, urmate de somnolență sau chiar de agitație sau senzație de neîmplinire (”ceva totuși lipsește, mai am nevoie de ceva bun, dulce, etc.”) se pot compara ușor cu stările de regenerare a energiei simultan cu mulțumirea interioară spontană și refacerea energiei fizice și psihice pentru mai multe ore care urmează după o masă optim aleasă. Bineînțeles că, pe termen lung, consecvența unora sau altora din alegeri vor crea obișnuințe alimentare care la rândul lor vor avea efecte vizibile și sensibile – nu doar în talie, ci și în interiorul corpului.
Învățând să ne împlinim aceste nevoi emoționale esențiale din alte surse și pe alte nivele, care țin mai mult de conștiență și conștiință, vom putea să ne regăsim mult mai ușor bucuria și printr-o alimentație simplă, echilibrată, bazată pe experiență și intuiție, mult mai rapid și mai complet decât prin rețete sofisticate, prescripții medicale sau programe miraculoase de genul ”7 alimente ca să slăbești fără efort”.
4. Gândurile predominante ne ”alimentează”, ne energizează, stările și emoțiile predominante. De unde vin gândurile? Din creier, din activarea sinapselor și a neuronilor? Unele cercetări recente, dar și tradițiile din cele mai vechi timpuri arată că creierul este doar un fel de receptor, care doar traduce aceste fluxuri de informație. Este încă un mare mister pe care știința nu l-a elucidat prin metodele clasice.
Mult mai importante și mai practice în caz de stres sunt întrebările: ”Cum să ne alimentăm cu gânduri mai bune?” și ”Cum să ne detoxifiem de gândurile nocive?”. Un principiu simplu ar fi: ”să fim atenți” la gândurile noastre predominante, să le notăm intr-un jurnal și apoi vom putea mult mai ușor să le examinăm și chiar să le conștientizăm efectele. Abia apoi vom putea începe să le alegem, la fel cum ne selectăm alimentele după cum felul în care ne simțim după ele.
Există două ”rezervoare” de gânduri care ne stau la dispoziție:
- gândurile cu care ne-am obișnuit – deja ”uzate”, repetitive, pe care nici nu mai știm de unde le-am asimilat – experiențe din trecut, educație, norme sociale. Acum ne mai ajută sau ne încurcă? – aceasta e întrebarea!
- gândurile noi, ideile, perspectivele noi și preferabil mai bune, care provin din explorarea a ceea ce încă nu cunoaștem – soluții si idei noi – și care pot avea mai multe calități decăt cele deja rulate, deja folosite, perimate.
Aici ne stau (încă…) la dispoziție biblioteci pline de experiențe de viață ale unor oameni care au atins Înțelepciunea și chiar Fericirea. Mai nou sunt disponibile documentare și chiar cursuri pline de informații esențiale și valoroase. În câteva ore putem să asimilăm informații care ne pot transforma viața pentru totdeauna. Problema este că sunt acoperite de avalanșa de ”junk-food” informațional promovat intens prin canalele media.
Ca și în cazul alimentelor, putem să ne punem întrebarea ”Qui Prodest”? Cui folosește cu adevărat – nouă sau vânzătorului de iluzii?
Depinde doar de noi ce alegem să citim, să ascultăm, să vizionăm, apoi ce memorăm și în final ce punem în aplicare în propria viață.
5. Emoțiile și stările de conștiință
În loc să ne întrebăm unii pe alții: de unde iti iei magneziul (adică energia care vine din starea parasimpatică de relaxare), de unde iti iei proteinele (adică puterea, senzația parasimpatică de siguranță și certitudine), de unde îți iei glucidele (adică stările de bucurie, mulțumire, satisfacție parasimpatică), de unde îți iei vitaminele și enzimele (adică stările de efervescență parasimpatică a Vieții), putem merge direct la Sursă și să ne întrebăm de unde putem să ne luăm direct stările de pace, stările de fericire de orice fel, de putere, de curaj, de entuziasm, de unde ne luăm Adevărul care este baza oricărei stări de certitudine?
Doar din mâncare? Unde scrie în lista de ingrediente că acea mâncare conține stările de mulțumire, relaxare, iubire, putere sau fericire la care cu toții visăm?
Din lucruri? Din relațiile cu anumite persoane? Dacă nu știm cum să re-găsim în noi înșine resursele de Energie și Fericire de care avem nevoie, vom căuta permanent ”înfometați” să le tot acumulăm din afară, să le stocăm, să le înghesuim în spațiul și timpul scurt al vieții noastre, cu speranța iluzorie că ”de data asta o să dureze”.
Emoțiile și stările de fericire pot fi totuși accesate și direct și cu toții putem face aceasta în cel puțin 3 moduri:
- prin evocarea amintirilor frumoase, a tuturor bucuriilor și aspectelor pozitive ale vieții de până acum. Chiar dacă obișnuințele hiperprotective ale creierului mamifer ne cheamă permanent să ne plăngem, să ne focalizăm doar asupra a ceea ce a fost periculos si neplăcut, ca să fim absolut siguri că suntem pregătiți și nu o să mai pățim nimic, niciodată… Re-cunoștința pentru tot ce a fost bun și de folos, care ne-a adus calitățile și succesul a ceea suntem acum, este cheia care poate aduce in prezent toată fericirea aparent pierdută în uitare.
- prin Imersie, adică prin aprofundarea completă, profundă a experiențelor plăcute, încântătoare, inspiratoare și de ce nu, regeneratoare atât fizic, cât și psihic sau emoțional (vezi fazele 1, 2 și 3). Și aici este importantă Alegerea celor bune și de folos de cele banale, obișnuite, conforme cu obiceiurile care încep cu ”așa se face” și care, dacă suntem sinceri, știm că se vor lăsa doar cu ceva dureri de cap, de stomac sau lipsă de energie… cel puțin vreo 2-3 zile.
- prin utilizarea imaginației creatoare și chiar a vizualizărilor pozitive, a speranțelor însoțite de credința în sensul bun al Vieții, alături de răbdare, optimism, perseverență și alte virtuți pe care în mod sigur ne construim un viitor cât mai bun. De unde ne alimentăm cu aceste virtuți? Putem începe din orice moment… cu ceva esențial Bun. În orice ne propunem să facem, ne uităm atent pe lista de ”ingrediente”: conține Adevăr, Frumusețe, Viață? Ce ne va aduce în ființă?
Așa putem întrerupe oricând cercul vicios al stresului și putem genera și re-genera permanent Cercul Virtuos al Păcii și Fericirii, atât pentru noi, cât și pentru ceilalți.
Instrumentul cel mai precis și mai ascuțit (sau cel puțin așa ar fi de dorit) cu care putem opera stresurile de orice fel, este însă… Atenția.
Focalizează-ți Atenția doar asupra a ceea ce vrei să rămână cu tine pentru totdeauna!