Cu toții credem că, cel puțin deocamdată, nu putem fi fericiți decât dacă Viața ne îndeplinește anumite condiții. Mai puțin suntem dispuși să acceptăm că Viața are și ea anumite condiții, pe care noi trebuie să le îndeplinim.
Încercăm o permanentă negociere cu toți și cu toate – oameni, mediu, sănătate, situații sociale, planetă, gravitație, spațiu… Cu Timpul nu a reușit să negocieze nimeni.
Începem cu ”Eu vreau, Eu nu pot altfel” și ajungem uneori la ”mai lasă vecine, mai pune creștine”. Alteori suntem chiar un fel de altruiști: lăsăm ”toată lumea să trăiască, numai noi să nu murim”.
De unde ne-au venit ideile acestea, cât de evident este că ”așa e Viața” și doar așa poate fi trăită? Oare rezultatele, statisticile ce ne arată? Ce vedem în oglindă, în jurul nostru sau în lume, în fiecare zi? Oameni fericiți sau măcar mulțumiți, optimiști, împăcați cu ei înșiși si cu ceilalți, chiar dacă Viața le aduce și mai bune și mai… puțin bune? Sau doar noroc sau ghinion, luptă sau fugi, învinși sau învingători?
Observarea propriilor rezultate, viața celorlalți, dar mai ales a celor care au ajuns la vârste înaintate, pe care nu îi mai prea vedem și nicidecum nu vrem să îi ascultăm, ar putea să ne ajute să învățăm mai ușor ce e Bine și ce nu e Bine pentru a avea o viață fericită. Doar privind, ascultând și reflectând cu luare-aminte ar fi suficient.
Alegerea permanentă între Bine si Rău este singura lecție pe care o avem de învățat, singura Condiție din partea Vieții, pe care o avem de respectat.
Se spune că de fapt ”toți oamenii aleg Binele”. Chiar si cei care la un moment dat aleg ceva evident opus Binelui, cred, în mod paradoxal, ”că fac bine, că e corect, normal, așa se face, toată lumea știe, nu am avut de ales, totusi am ales răul cel mai mic”… etc.
Toate discuțiile, mai mult sau mai puțin filozofice, interioare sau exterioare, urmăresc această idee: a alegerii Binelui. Este cheia și baza scenariului oricărei povești, a oricărui film – de la Hollywood, Bollywood sau din propria imaginație.
Vrem sau nu vrem să recunoaștem, suntem permanent în căutarea Binelui. Binele este țelul Vieții, universal și permanent impregnat în noi, în inconștientul și subconștientul nostru, în conștientul, dar mai ales în Supraconștient, pentru cine are acces acolo.
Începând de la amoeba care se grăbește către hrană și se îndepărtează de mediul toxic, la plantele care se orientează către lumină sau către apă, la regnul animal care luptă pentru ”binele” supraviețuirii – alegerea între Bine și Râu este echivalentă cu alegerea între Viață si Moarte.
Problema devine complexă doar pentru noi, oamenii, care, având capacitatea de a raționa, am transformat această alegere dintr-una naturală, într-o problemă filozofică: ”A face sau a nu face… Bine”. Aceasta e întrebarea!
Cum știm?
De-a lungul vieții, avem cel puțin trei surse principale de învățare despre ce e Bine și ce e Rău: Experiența proprie, Educația (ce vor și pot alții să ne învețe) și Reflectarea sau Introspecția. Sigur că cele trei modalități se vor întrepătrunde și astfel rezultă multiplele sisteme de învățare, fiecare mai eficient sau mai sofisticat. În final, rezultatele contează: modul în care reacționăm sau alegem să acționăm și efectele acțiunilor noastre – asupra propriei vieți, a celorlalți și a lumii în care trăim. Mai ales pe termen lung…
Cine ne verifică temele?
Timpul este martorul a tot și a toate și cel mai inflexibil și intransingent ajutor al Vieții. Timpul ne va arăta dacă am ales Bine sau nu. Timpul ne va permite să ne corectăm alegerile… sau nu.
Științele spirituale, dar și cele mai înalte școli filozofice și mai nou, fizica cuantică, insistă asupra efectelor misterioase, dar decisive ale Timpului asupra oricărui proces.
Timpul este atât de important încât ne copleșește și de aceea încercăm, ca niște copii speriați, să ne prefacem că nu există.
Timpul ne ajută doar prin prisma alegerilor noastre.
Cum alegem?
În primul rând este important să facem diferența între alegerile conștiente – pe baza unor judecăți de valoare, a unor criterii sau reguli – și alegerile inconștiente, automate, pe baza unor reacții de genul ”așa mi-a venit, așa am simțit, așa se face”, etc. Pentru care sigur că apoi, vom găsi și justificări inteligente, ca niște buni avocați ai propriei cauze.
În al doilea rând, chiar și pentru cei mai raționali dintre noi, este important sa ne verificăm din când în când Criteriile pe care le folosim când alegem:
- Pe ce ne bazăm? Avem toate informațiile clare, precise, verificabile? De unde știm, suntem absolut siguri că e adevărat? Sau doar ne place… să credem?
- Aici intervin Criteriile – setul de filtre personal prin care privim Realitatea: Valorile, Credințele, Convingerile, Preferințele (de multe ori prin prisma Disonanței Cognitive), Prejudecățile sau Erorile de logică și nu în ultimul rând, chiar Dorințele sau opusul lor – Fricile stocate în subconștient. Chiar dacă, de multe ori, Conștiința, Intuiția, Discernământul și alte calități care sunt acele Virtuți prietene sufletului nostru la școala Vieții, ne arată calea cea bună, ne șoptesc ce trebuie să scriem în ”lucrare”, alegem să acționăm deseori din inerție, din obișnuință, de multe ori de frica ”ce vor spune alții”. Unul dintre cele mai importante motive sau criterii personale este să alegem ”binele” cel mai apropiat, cel mai accesibil, cel mai rapid. Acesta este în general doar o probă eliminatorie și se cheamă ”Tentație”. Dacă alegem Tentația, testul s-a încheiat, nu mai putem relua tema decât data viitoare.
- Și pentru ca lucrurile să nu fie atât de simple, matematice, de genul algoritmilor 0 sau 1 (Fals sau Adevărat), cu timpul descoperim că, deși cu toții avem o listă a Valorilor și a Credințelor proprii, evident ”bune”, pe care ne bazăm chiar alegerile conștiente, raționale – apare surpriza: Regulile Jocului, adică modul prin care ne definim Adevărurile, se schimbă! Din copilărie la maturitate, dintr-un loc în altul, din și prin relațiile cu alți oameni avem șansa să ne dezvățăm și să învățăm din nou și din nou că Adevărul are nenumărate fețe.
Și totuși cum să alegem Binele?
În primul rând, cu Curaj! Cel mai important este să ne asumăm Responsabilitatea propriei Vieți. Măcar nu vom mai avea pe cine să dăm vina, nu vom putea să ne victimizăm și ne vom da cel puțin șansa de a… greși. Fără procesul ”încercare, greșeală, corecție” nu există învățare, transformare sau evoluție. Dar cel mai important este să învățăm regulile procesului în sine – să învățăm să învățăm: ce facem când nu știm, ce facem când greșim, cum căutăm o nouă idee? Avem încredere că ne va salva Google sau Chat GPT de la testele Vieții? Întrebăm experții, specialiștii…? Încercați și verificați pe propria piele.
Pe cei îndrăzneți, mai devreme sau mai târziu, Viața îi ajută.
Dacă vom alege doar pe baza a ce spun alții, pentru ca așa face toată lumea, pentru că nu am știut (dar nici nu am studiat și nu am reflectat prea mult…) – să nu ne mirăm. Este posibil ca nota… de plată să nu vină imediat, să aștepte ”să se adune”, dar nu există alegere fără efecte.
În al doilea rând, să ne verificăm Intenția care ne animă: este spre binele propriu, imediat, egoist și superficial sau spre valori mai înalte, mai generoase, care țintesc spre teluri mai bune, pe termen lung și care țin seama și de cei din jur?
În al treilea rând, ne trebuie Claritate – să ne punem întrebări esențiale: ce am deja, unde vreau sa ajung (pe termen lung) si abia in final cum este necesar sa actionez??
În al patrulea rând, să studiem continuu Înțelepciunea. Să folosim atât propria experiență cât și experiența altora care au reușit să fie cu adevărat și definitiv fericiți. După cum se spune in budism, ”nimeni nu poate turna ceai într-o ceașcă plină”. Să rămânem sau să redevenim niște buni învățăcei. Iluzia că după terminarea școlii, la orice nivel, nu mai avem de învățat, este una din cauzele principale ale nefericirii oamenilor ”educați” (și a celor din jurul lor…).
Nu în ultimul rând, să înțelegem că izvorul viu al Înțelepciunii, al Adevărului, al Binelui este întotdeauna în interior, foarte adânc ascuns în profunzimea ființei noastre, acolo unde puțini au curaj și răbdare să îl caute: locul de unde avem cu toții nevoie să învățăm să alegem este chiar Inima noastră.
Orice alegere a Binelui, este prevestită de semne precum Bună-voința, Intuiția, Inspirația și chiar Detașarea de propriile mici obsesii sau dorințe egoiste.
Răspunsul corect la orice astfel de alegere va fi validat întotdeauna de Mulțumire și Recunoștință, care vor rămâne pentru totdeauna vii în inima noastră (spre deosebire de satisfacțiile de moment care pălesc rapid sau chiar trezesc regrete mai târziu).
De aceea, „rețeta Fericirii”, nu poate fi decât o permanentă alegere a Binelui, unică și personală. Cu cât vine mai din adânc, din profunzimea propriei ființe, cu atât este mai valoroasă.
